VARFURI
V-am promis un articol surpriza, iata-l. Autorul, Cabral a acceptat publicarea acestui text pe BETFORCASH si noi vi-l prezentam cu placere deoarece suntem intru totul de acord cu ce zice omul acesta. Lectura placuta.
M-am uitat la oamenii astia doi si nu am putut sa nu ma gandesc la chestia aia simpla: oare eu as putea, daca m-as antrena cativa ani (ok, cateva zeci) sa fac ce fac oamenii astia?
Si-mi raspund simplu… nu cred. Pentru ca sunt unii oameni facuti pentru cate ceva. Muncesc la greu, uita de restul vietii lor, se dedica in totalitate unui singur lucru, il fac cu inima, poate ajutati si de talent… si ajung varfuri.
Si cat timp sunt varfuri, noi, plebea, ne uitam la ei, ii aplaudam cu invidia celor ce stiu ca nu pot reusi asa ceva.
E, partea nasoala apare atunci cand varfurile “se trec”. Pentru ca invidia asta care ne roade pe noi astia de stam pe margine si ne dam viteji se razbuna.
De cate ori nu s-a intamplat sa spunem “gata pisi, a fost smecher, a facut si-a dres dar i-a trecut timpul!“? Pentru ca, vedeti voi, avem prostul obicei sa luam numai ziua de azi, sa ne chioram prosteste la aia de maine, dar sa uitam in totalitate de ziua de ieri. Atunci cand unii erau varfuri, ii aplaudam, ne faceam tricouri cu ei, vorbeam de ei pe la toate colturile. Cand n-au mai fost… “cine frate, ala?!“…
Exemple? Cred ca cel mai bun exemplu a fost generatia de aur la fotbal. Hagi, Popescu… nu ma apuc sa fac o lista, ii stiti si voi. Nu merge faza aia cu schimbarea generatiilor, atitudinea asta exista indiferent de varsta. Exista si exemple ce sustin contrariul, Nadia Comaneci este unul dintre ele, dar mult prea putine pentru a infirma realitatea.
De ce avem tendinta asta de a idolatriza, de a purta triumfal pe umeri un anume om-varf, si-apoi, cu o obida rar intalnita, sa-l zvarlim cat-colo cand acesta nu mai performeaza?
Sa fie oare invidia ca noi n-am ajuns acolo-sus unde-au ajuns acesti oameni cea care ne face sa uitam cat ai zice “performanta” ce au facut oamenii aceia “ieri” si nu mai fac “azi”?
articol scris de Cabral Ibacka
interesant ca ati publicat un articol scris de o "persoana publica", mai ales ca domnul cabral pare sa puna problema foarte bine. bravo
"sportul alb ... eu negru" :))) tare
Daca ati considerat ca articolul merita preluat... eu ma bucur.
@ asistenta - merci!
@ anonim - ce e corect... e corect! :D
noua ne-a placut, sper ca si cititorilor:D
Invidia este un lucru specific oamenilor. Eu o vad altfel: exista oameni invidiati si oameni compatimiti, categorie de mijloc nu cred. eu prefer sa ma invidieze toata lumea pt ceea ce fac decat sa fiu compatimit pentru ceea ce nu am reusit sau am patit sau....
Comparatia perioadei de declin cu "razbunarea invidiei" este foarte interesanta si originala, dar mi se pare foarte normal sa aplaudam un sportiv cand este in forma, nu dupa retragere.
Eu sunt de parere sa ne concentram pe ziua de maine, sa actionam azi si sa o lasam de o parte pe cea de ieri. Ziua de maine o putem face (incepand de astazi) cum dorim dar cea de ieri nu o puten schimba cu nimic. E strans legat de evolutie.
Oricum articolul mi se pare interesant, chiar daca nu sunt de acord cu unele afirmatii.