S-a retras Andrei Pavel, "Cneazul", cel mai mare campion roman de tenis de la "nea Ilie" incoace. Ma bucur ca am posibilitatea sa fac public respectul pe care i-l port acestui om, sportivul pe care l-am admirat cel mai mult. Nu am idoli dar daca as fi avut vreunul acesta ar fi fost Pavel.
Desi a avut o cariera grea, incadrata de accidentarile la spate, Andrei a luptat si s-a ridicat pana pe locul 13 in lume, castigand trei turnee, Tokyo, St. Poelten si Mastersul de la Montreal, ultimul fiind cel mai important succes al carierei, un succes la care majoritatea jucatorilor de tenis nu-si permit nici macar sa viseze. Alte sase finale a jucat Andrei, din pacate pierdute, dintre care inca una de Masters, la Paris. De altfel la Mastersuri a mai jucat inca 2 semifinale si sa nu uitam ca acolo au participat mereu toti jucatorii de top ai lumii. Sfertul de finala de la Roland Garros reprezinta performanta de top a romanului intr-un Grand Slam la simplu (la dublu - proba in care a fost numarul 18 mondial cu sase titluri - a jucat semifinale tot la openul francez). Episodul din sfertul cu Corretja a fost elocvent pentru caracterul lui Andrei, acesta conducand toata noaptea pana in Germania si inapoi pentru a fi alaturi de sotia sa la nasterea unuia dintre copii, asta chiar in timpul intreruperii cauzate de intuneric in meciul respectiv. Sa dai sansa unei semifinale de Mare Slem pe o vizita la spital spune multe despre tine ...
Nu poti uita minunatul rever al lui Pavel, cel mai bun din circuit la inceputul anilor 2000 sau scurtele lui 'briliante'. Nu poti uita meciuri incredibile cu Kafelnikov, Moya, Rafter, Agassi, Roddick (sa-l intorci pe american de la 0-2 la seturi si minge de meci la el acasa in Cupa Davis, ce partida magnifica!), Haas si multi altii. Desi nu am nimic cu Victor Hanescu, este un tenisman bun, nu o sa uit ca la ultimul meci din cariera, la 35 de ani, cu spatele in pioneze, fara antrenamente, Pavel servea si juca de doua ori mai bine decat o facuse romanul nostru de 2 metri cu o zi in urma. Ce jucator!
Un talent incontestabil, Andrei a dat mereu senzatia ca poate mai mult decat a facut. Ar fi putut, cu siguranta, insa la fel de bine se putea sa obtina mai putin. Nu au rost regretele, ce a fost a fost iar Andrei poate si trebuie sa fie mandru pentru cariera sa. Ce a realizat el pentru Romania nu cred ca poate insa fi cuantificat in mult sau putin ci descris simplu: totul. Indiferent ca venea de pe locul 15 sau de pe locul 100, in Cupa Davis era mereu numarul 1 mondial. Un asemenea devotament pentru Romania si pentru romani, o asemenea placere naturala de a reprezenta cu cinste tara nu am mai vazut la niciun sportiv de cand sunt eu. Iar acest lucru, impreuna cu rezultatele personale din circuit, cu stilul sau spectaculos, cu umorul deosebit si cu al sau caracter impecabil l-au facut pe 'cneaz' un campion adevarat.
Ma bucur ca Pavel si-a facut un tur de retragere frumos jucand la Grand Slamurile din 2009 si la Bucuresti, ma bucur ca a avut parte de o retragere frumoasa pe care o merita cu prisosinta la arenele BNR in compania lui Ivanisevic. Desi poate ca festivitatea a fost lipsita de momente emotionante la final, desi spectatorii nu i-au strigat numele asa cum ar fi meritat, cred ca pentru Andrei a fost frumos sa vada o arena plina si inca o data, ma bucur pentru el. Din pacate insa aici Pavelica a pus punct dar pentru el incepe o noua viata, alaturi de familie, la fel ca si pentru noi, carora ne ramane sa ii incurajam pe cei din noua generatie. Vom fi insa tot impreuna cu Andrei care va ramane in tenis pentru a-i indruma, deocamdata din postura de capitan al echipei de Cupa Davis, pe cei ce reprezinta prezentul si viitorul. Iar ce a fost, nu avem cum sa uitam vreodata. Nici tu, Andrei, nici noi.
Asa cum se cade, in cinstea unui mare campion lansam acest articol cu artificii pe fundal. In rest, mie si tuturor iubitorilor de tenis sau de sport nu ne ramane decat sa strigam din suflet, fara alte comentarii inutile:
MULTUMIM ANDREI !!!
Profil Andrei Pavel
ROSTICK
0 comentarii
Trimiteți un comentariu